În zilele de 29 și 30 septembrie au avut loc cel de-al cincilea și al șaselea atelier interdisciplinar de educaţie şi creativitate din cadrul proiectului nostru. 
A doua serie de ateliere a fost dedicată grupei de vârstă 12-15 ani, însă am lăsat grupele deschise și pentru copii mai mici.  În cele două zile au participat, în total, 21 de copii.
În cele două zile ne-am concentrat pe exerciţii de storytelling și jocuri de grup.

Exercițiile

29 septembrie

Exercițiul 1– Scrie o poveste! –  a avut mai multe etape, astfel:

  1. Timp de 10 minute, fiecare participant a transcris pe foaie toate gândurile care i-au venit în minte, fără nicio opreliște. 
  2. Fiecare participant a primit o foaie de flipchart, pe care a împărțit-o în patru secțiuni: Cum arată personajul? Ce își dorește personajul? Ce nu vrea personajul să se întâmple? O întâmplare imaginară cu personajul. Având în față gândurile altcuiva, fiecare a extras din ele informații încadrate în aceste secțiuni.
  3. Foile au fost tăiate, iar secțiunile amestecate- fiecare a primit combinații de informații care inițial nu păreau a avea sens împreună. Urmând structura unei povești și o serie de întrebări date de coordonatori, copiii au construit povești pe care le-au citit, apoi, celorlalți.

Exercițiul a durat aproximativ 2 ore și jumătate, cu pauză.

2. Mașina de scris: Coordonatorii stabilesc o frază, un fragment, o strofă, etc.. Fiecare participant primește litere din alfabet și semne de punctuație (ex. dacă sunt 10 copii, fiecare va avea 2 sau 3 litere/semne de punctuație). Copiii trebuie să refacă fiecare propoziție, folosindu-se de litera pe care o reprezintă, marcată prin ridicarea în picioare și pronunțarea literei- exemplu- avem Ana are mere. -Participant 1 (P1) are literele A și m. Participant 2 (P2) are litera n și spațiul. Participant 3 (P3) are literele r, e și punct. Se vor ridica în picioare, pe rând, spunând litera: P. 1 (A), P2 (n), P1 (A), P2 (spațiu), P1 (a), P3 (r), P3 (e), P2 (spațiu), etc..

3. Cerc uman: Copiii stau în cerc pe scaune. Fiecare se lasă pe spate, cu capul pe picioarele persoanei pe care o are în dreapta sa. Picioarele trebuie să atingă pământul. Brațele trebuie să se susțină de picioarele celui peste care suntem așezați. Pe rând se va scoate câte un scaun, până când nu va mai fi nici un scaun în joc. Scopul jocului este ca participanții să reușească să-și găsească echilibrul și centrul de greutate, astfel încât să poată rămâne suspendați ca atunci când aveau scaune sub ei. Un alt nivel al jocului este descoperirea unui mecanism prin care să se poată deplasa pe cerc în perfect sincron.

30 septembrie

  1. Încălzire- Participanții au fost așezați pe patru rânduri, astfel încât fiecare să aibă spațiul său. Pe muzică, am creat un set de mișcări repetitive care a avut ca scop învățarea unei scurte coregrafii.
  2. Help: Joc în cerc. Fiecare își spune pe rând numele, astfel încât participanții să învețe numele tuturor colegilor. Apoi: fiecare trebuie să țină mâna dreaptă sus, „mâna cu care atacă”, iar mâna stângă întinsă în față, „mâna cu care cere ajutor”. Jocul începe când toată lumea este perfect concentrată. Prima persoană își stabilește prin contact vizual „victima”, pe care o „atacă” venind spre ea cu palma dreaptă pregătită de atac. Cel care este în poziția de „victimă” cere ajutorul, întinzând mâna stângă spre cineva cu care a stabilit contact vizual. Persoana căreia i s-a cerut ajutorul trebuie să îi pronunțe rapid numele pentru a-l salva. Odată ce „victima” a fost salvată prin pronunțarea numelui, aceasta ia locul celui care ataca și se întreaptă pentru „atac” spre cel care i-a pronunțat numele. Bătaia de palmă reprezintă „atacul”. În cazul în care nu ți-a fost strigat numele la timp și se bate palma cu tine, vei ieși din joc.
  3. Povestea: Toată lumea este afară, o singură persoană înăuntru. Prima persoană, cineva nominalizat sau voluntar, inventează o poveste pe care o spune unei persoane din grup. A doua persoană, căreia i s-a spus povestea trebuie să o rețină cât se poate de în detaliu. Aducem în sală o a treia persoană. Acestuia, cel de-al doilea trebuie să îi mimeze povestea auzită. Persoana a treia, la rândul ei, trebuie să înțeleagă și să memoreze cât mai multe detalii din poveste. Este adusă în sală o a patra persoană. De data aceasta numarul trei trebuie să îi povestească prin vorbe povestea înțeleasă din mimă. Astfel jocul continuă, o dată cu povestea mimată, o dată cu ea povestită, până când se ajunge la ultima persoană care trebuie să povestească ultima variantă de poveste. De cele mai multe ori povestea spre final se modifică atât de tare încât diferă foarte mult de cea inițială. Scopul jocului este transmiterea cât mai exactă și în detaliu a poveștii, așa încât ultima variantă să semene cu cea inițială.
  4. Exercițiu senzorial: Toată lumea este legată la ochi și se formează un șir în care se țin de mână. Organizatorii jocului construiesc un traseu cu obstacole. Participanții legați la ochi, nu au voie sa comunice verbal, pot comunica doar prin impulsuri date din mână în mână sau prin stabilirea unui cod care anunță „obstacol”, „capul jos”, „la stânga”, „la dreapta”, „urcă”, „coboară”.
  5. Exercițiu paharul cu apă: Participanții se împart pe grupe. (Ex. Grupă de patru copii.) Pentru fiecare grupă sunt pregătite pahare umplute cu apă. Scopul jocului este deplasarea dintr-un capăt al sălii în celălalt, în așa fel încât paharul să rămână plin. Dacă un membru al echipei varsă apă, toată echipa se întoarce și reia deplasarea. Echipa câștigă în momentul în care toți participanții au parcurs sala fără să verse vreo picătură de apă.